CINE SUNT ACEŞTI CREŞTINI EVANGHELICI?
Cu ani in urmǎ, când se vorbea de evanghelici, se auzea des: “ei sunt evanghelişti”.
A fi chemaţi evanghelişti este, intr-un anumit fel, un compliment, pentru cǎ sunt cei
patru evanghelişti cei ce au transmis ştirea cea bunǎ cǎ Isus este Mântuitorul nostru;
pe lângǎ aceasta, este adevǎrat şi faptul cǎ noi evanghelicii iubim sǎ vorbim de
experienţele noastre personale cu Domnul.
Suntem prezenţi pe tot teritoriul naţional, cu corturi de evanghelizare, marşuri pentru
Isus, mai mult de 2000 de sǎli de adunare, librǎrii, concerte „Gospel” şi slujbe
religioase transmise la radio şi in televiziune.

CINE SUNTEM CU ADEVĂRAT?
Pentru inceput, trebuie sǎ spunem, cǎ nu suntem „o altǎ religie”, ci pur şi simplu
creştini, credem in Dumnezeu (Tatǎl, Fiul şi Sfântul Duh) şi în Biserica Domnului
Unicǎ, Sfantǎ si Indivizibilǎ în care, trecǎnd peste barierele omeneşti de nume, limbǎ
sau rasǎ, adunǎ pe toţi cei ce au construit credinţa lor numai prin mântuire prin
intermediul sacrificiului lui Isus pe cruce şi învǎţǎturilor imutabile ale Cuvântului lui
Dumnezeu, ale Bibliei.
Numele „Creştin” vine dat in bǎtaie de joc, în antichitate, creştinilor din Antiochia
pentru cǎ urmau Hristos.
Noi zicem nu atât cǎ suntem nǎscuţi creştini, dar cǎ am devenit „nǎscand din nou”
(conform comandamentelor date de Isus în Evanghelia lui Ioan 3:3). Suntem convinşi
cǎ viaţa noastrǎ trebuie sǎ fie o bunǎ mǎrturie pentru numele ce-l purtǎm.

SUNTEM EVANGHELICI.
Cuvântul evanghelie înseamnǎ „Ştirea cea Bunǎ”, Isus este fiul lui Dumnezeu, venit
pe acest pamânt sǎ ne dea „o viatǎ noua”, şi posibilitatea de a începe o relaţie nouǎ cu
Dumnezeu Tatǎl nostru, pe care noi, ca Fiul Risipitor, l-am pierdut din cauza
pǎcatelor noastre–aceasta este ştirea cea bunǎ.
Existǎ un nou început în Hristos, El este singura cale sǎ ne întoarcem la Dumnezeu,
cum a zis El însuşi în Evanghelia lui Ioan 14:6.
SUNTEM O FAMILIE
„Sunteţi concetǎţeni cu sfintii şi membri familiei lui Dumnezeu”spunea Pavel în
scrisoarea sa cǎtre creştinii din Efes ( 2:19). De obicei ne chemǎm fraţi şi surori, şi
comunitǎţile noastre dau impresia de „familie lǎrgitǎ”, în care toţi pot sǎ se cunoascǎ
şi sǎ-şi arate frǎţeşte iubirea Domnului.
Regele David în Psalmul 68 scrie: „Dumnezeu e tatǎl orfanilor şi apǎrǎtorul
vǎduvelor, El este Dumnezeu ce locuieşte în locaşul Lui cel sfânt; Dumnezeu dǎ o
familie celor pǎrǎsiţi El izbǎveşte pe cei prinşi în rǎzboi şi-i face fericiţi...”
În acest sens fiecare comunitate de credincioşi devine un loc unde oricine ar putea
sǎ–şi gǎseascǎ o nouǎ familie în credinţǎ, chiar si cu toate defectele ce inca o sa ne
insoţeasca cât o sǎ mai fim pe acest pǎmânt.

SUNTEM UN SINGUR TRUP
Dincolo de numele diverse scrise pe Bisericile noastre Evanghelice ce amintesc de
anumite momente de trezire spiritualǎ sau de o particularǎ exagerare doctrinalǎ, am
împǎrtǎşit cu toţii vestea cea bunǎ a Evangheliei: Isus Hristos ne iubeşte, a trǎit o
viaţǎ sfântǎ, fǎrǎ pǎcat,pe care a dǎruito lui Dumnezeu ca rǎscumpǎrare pentru viaţa
noastrǎ şi pentru a ta;dupǎ care a înviat din morţi, pentru a demonstra tuturor cǎ El
este Dumnezeu;s-a înǎltat în ceruri şi ne-a dat Duhul Sfǎnt,care trǎieste cu noi şi ne
întareşte în mǎrturia noastrǎ. Toate acestea Dumnezeu ţi le oferǎ şi ţie. El a iubit atit
de mult lumea încât a dat pe unicul sǎu fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara,
ci sa aiba Viata Vesnica (Ioan 3:16).

IXOY
Acest antic semn de recunoaştere folosit de creştinii din primul secol, e vizibil în
catacombe. Cuvântul „peşte” (in limba greaca „ichthus”) formeaza initialele la o
specie de cod secret: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul. Chiar si in zilele
noastre multi credinciosi inca il mai poarta ca insigna pe piept sau lipit pe masina.